O portie dubla de turta dulce cu miere

Turta dulce cui nu-i place? Mie una imi place la nebunie mia ales daca are miere si condimente, multe condimente.

Anul aceasta am repetat reteta postata acum un an pe blog, doar ca am inlocuit zaharul alb cu brut ceea ce a dus la o alta culoare si un gust usor diferit fata de anul trecut al turtelor. De anul trecut pana anul acesta am mai aflat si eu un alta, ca de exemplu: faina sa fie tinuta la cald de cu o zi inainte, sa fie bine,bine cernuta.

Ingrediente turta dulce:

750 grame faina de grau alba

250 grame zahar brut

190 ml apa
2 linguri de ulei de floarea soarelui

250 miere lichida (de data asta am folosit poliflora)

10 grame bicarbonat de sodiu

5 grame praf de copt

15 grame mix de condimente pentru turta dulce

modul de preparare aceelasi ca la turta dulce de anul trecut.

Turta dulce trebuie facuta cu atentie. Caramelizarea zaharului, apoi topirea in cei 190 ml de apa trebuie facuta cu grija faca accidentari, de aceea recomand tragerea vasului deoparte si apoi adaugarea apei treptat, dupa ce s-a lasat cateva minute la racit zaharul caramelizat ... nu e nevoie sa se lase la racit zaharul si se poate adauga apa treptat, dar cu mare atentie pentru a nu suferi vreun accindent ... O alta varianta de a carameliza zaharul, este de a pune zaharul pe foc mic alaturi de 2-3 linguri apa si mestecand continuu in zahar, caramelizarea se va face mai usor si sigur.

Dupa ce s-a adaugat apa se pune din nou cratita pe foc , dar foc mic si mestecand continuu pana ce zaharul se topeste in apa. Din greseala eu am uitat oala pe foc, dar noroc ca folosind un vas foarte bun, fund dublu si nu mai spun si marca, da oricum un vas de buna calitate, mi-a fiert siropul si  a scazu ---daca era alt vas ma alegeam cu zaharul ars!---, in acest caz am completat cu putin apa, atata apa cat lipsea (se observase pe margini cat scazuse). Anul trecut a fost ceva mai atenta si siropul l-am facut fara incidente.

Mierea am adauga dupa ce am lasat siropul cateva minute sa-i mai scada temperatura.
Treptat am adaugat 1/2 kg faina bine cernuta., mestecand continuu cu lingura de lemn. Am acoperit vasul cu folie si pana a doua zi nici nu m-am uitat la el. 

A doua zi am mai adaugat 200 grame faina, bicarbonatul, praful de copt si condimentul ... plus cele 2 linguri de ulei. Restul de faina, cele 50 de grame de faina le-am adaugat treptat, pe masura ce am framantat aluatul. Anul aceasta am lasat 20 de minute la hodina aluatul, doar pentru ca intervenise ceva urgent si nu l-am intins imediat. Dupa hodina, care se pare ca i-a prins numa' bine, l-am impartit in 3. Am luat prima bucata si am intins-o in foaie subtire de 5 mm, aproximativ --- sa razi nu alta dar am masurat prima foaie cu liniarul --- Pentru celelalte foi nu am mai stat cu liniarul in mana si am intins foaia atat de subtire cat imi spuneau simturile. Am decupat cu diverse forme turtele. 

Am asezat turtele la distanta intre ele, caci ele la caldura cuptorului (180 grade) vor creste si sa nu risc sa mi se lipeasca intre ele --- am incercat sa asez intr-o tava turte de aceeasi forma pentru a se coace uniform.

Am tinut turtele le-am tinut la cuptor pentru 15 minute sau 17 minute(asta la 180 grade, caci daca temperatura cuptorul e de 190 se mai scade timpul de coacere cu 1-2 minut dar si la o temperatura de 190 se rumenesc bine pe dos si se intaresc ... deci ramanem la 180 grade pentru temperatura de coacere). 

Trebuie mare atentie cat se coc turtele ... caci tinute prea mult se intaresc, am patit-o eu cu prima tava ieri dupa-amiaza (le-am copt cu vreo 8 minute in plus). Acum depinde si de cuptor si cum a scris si anul trecut sunt necesare 15- 20 de minute la cuptor pentru turte.

Turtele copte se lasa la racit in tava, apoi se pun intr-un vas si se acopera cu un prosop sau chiar doua prosoape curate. 

Turtele coapte a doua zi se pot da prin albus batut spuma cu zahar si orna cu bombonele, asa cum a facut acum un an.

turta dulce ornata -2011

Anul acesta am decis sa nu le mai ornez, pentru ca arata foarte bine si asa.

Aceste doua imagini arata cat de bine au iesit turtele, toate formele au iesit cu marginil rotunde pentru ca inainte de a le introduce la cuptor le-am lasat pe masa de lucru pret de 15-20 de minute. ( faina tinuta la cald si bine cernuta si-au facut efectul - si cozonacul facut acum o saptamana a crescut foarte frumos pentru ca am folosit faina bine cernuta si sa nu credeti ca am exagerat cu prafurile de copt, nu , nu! ci tocmai cum am scris mai sus: 10 grame bicarbonat, 5 grame praf de copt)


Ca si acum un an si anul aceasta am pregatit 2 portii. Ieri, la cea de a doua portie am pus 700 grame faina si nu 750 grame faina, a iesit un aluat mai moale, dar la intins a cerut mai multa faina si pana sa le asez in tava pentru copt trebuia sa le pastrez musai pe masa tapetata bine cu faina. Diferenta intre cele doua portii este ca cea de a doua parca a iesit mai pufoasa si a crescut exemplar si parca si turtele mai moi, desi sotul meu nu a facut diferenta. Sotului meu ii plac turtele facute de mine, si daca lui ii plac restul nu mai conteaza.

Am facut comparatia intre prima portie de ieri si cele de anul trecut, parcurgand aceeasi pasi si folosind aceleasi cantitati am observat diferente ... calitatea fainii conteaza, conteaza si sa fie bine cernuta si mai ales sa fie tinuta la caldurica, iar la timpii de coacere mare atentie ... si atunci cand le pregatesti sa o faci cu drag si din suflet.

Anul aceasta am primit o faina facuta la moara, din graul de pe tarlaua proprie a unei prietene dragi de familie. Faina este curata, naturala ... si tot ce faci din ea creste! dovada stau prajiturile soacrei si turtele mele de ieri.
Eu cred ca prajitureala e o arta, o arta la care eu doar visez, eu ma straduiesc si stiu ca uneori imi iese, imi iese cand casc ochii si ciulesc urechiile la tot ce e in jur, atunci cand pun intrebari si inteleg raspunsuri, cand fur cu privirea.

Cu gandul la Petrina, si la turtele ei : mare atentie la sirop, daca considerati ca a scazut cat timp zaharul caramelizat s-a topit mai adaugati dupa ochii cantitatea lipsa de apa si la timpul de coacere.

Turtele se coc la cuptor la un foc moderat, mic ... eu am un cuptor pe gaz si la 180 grade stiu sigur ca nu coace ca unul electric. Temperatura trebuie adaptata functie de cuptor -dar sa fie un foc moderat - ... si cat timp se tin la copt ... intre 15-17 minute (undeva in jur a 15 minute in cuptorul meu) tinand cont si de grosimea si marimea lor.

Cornulete umplute - reteta Panselutei

Lume, lume iata ca-mi arat si eu scrisul pe blog dupa o lunga absenta si uite ca am revenit cu o reteta noua pentru mine, o reteta de cornulete deosebit de gustoase, pe care le-am pregatit cu drag pentru familie si prieteni.

Reteta de cornuletele umplute cu rahat este o reteta de-a Panselutei, o prietena draga de la care am multe de invatat. 

O reteta buna, foarte buna de cornulete umplute fie ele cu rahat, dulceata sau nuca am tot cautat in lung si lat pe bloguri. Am testat retete cu unt, cu untura ... dar parca nici una dintre retete nu era ceea ce mi-am dorit ... pana intr-o zi cand vizitand blogul Panselutei am gasit cornutelele ei bestial de gustoase si instant m-am indragostit de prima fotografie ... si sa nu mai spun de restul fotografiilor care arata pas cu pas cum se prepara minunatele cornulete.

Dupa ce am citit reteta de vreo 4-5 ori m-am pus pe treaba si urmarind pas cu pas reteta (pe care am trecut-o in caietul cu retete dulci, si i-am alocat si un numar 53, nu ca ar conta prea mult pentru voi acest detaliu ... totusi am simtit sa-l impartasesc). Armata cu faina cernuta(tinuta de cu seara la caldurica) , o cutie generoasa de rahat, untura de casa si unt bun si cremos  m-am apucat de treaba. Am avut ceva treaba ... dar credeti-ma a merit, chiar a meritat ... au iesit cele mai bune cornutele umplute pe care eu le-am mancat vreodata.

Totusi am fost dezamagita de lamaile din comert! coaja nu are aroma fratilor!... iar zaharul vanilat prin care am dat cornuletele coapte ... nu l-am facut suficient de fin si atunci nu prea au avut aroma de vanilie cornuletele mele, totusi fragezimea, aroma untului si a rahatului au compensat lipsurile.

Pe viitor voi apela la site-urile specializate pentru a-mi lua coaja de lamaia sau si mai simplu o vizita in lamaiul de pe verenda socriilor, dar sa fie si coapte lamaile ... si zaharul il voi macina in masina antica si de demult a mamei, care face un zahar fin ... dar fin! asa cum trebuie.

Si desi cu reteta in fata am uitat sa ung cornuletele cu putin ou batut, data viitoare nu voi uita cu siguranta!

Va recomand cu mare drag reteta de cornulete bestial de gustoase  ale Panselutei pe care o gasiti [aici]. 

Cornuletele Pansy (cum le spun eu)  se pastreaza bine si dupa  3-4 zile, ba chiar devin din ce in ce mai bine pe masura ce zilele trec(Pansy mi-a scris ca vor fi mai bune pe masura ce zilele trec si mare dreptate a avut ... desi recunosc ca si proaspat scoase din cuptor nu-s rele deloc). Am pastrat cornuletele in cutii inchis etans, invelite frumos in servetele fine albe de hartie. Dupa cum ii spuneam si Panselutei, a doua zi nu mi-au ramas multe cornutele ... dar cele care au supravietuit le-am servit cu sotul meu la mic dejun sau in ceas de seara, dar recunosc ca fiecare a mai furat cate un cornulet din cutie. Ultimele cornulete le-a mancat sotul meu cu o pofta de neinvidiat pentru cei care tin la silueta si tot mormaind cat de bune sunt.

Panseluta pregateste felurite dulciuri si mancaruri care mai de care mai apetisante, dintre toate mi-a ramas in minte tortul Joffre, eu am testat si condimentul merken ... dar nu mai spun ca ultima reteta postata de Pansy mi-a lasat gura apa ...si anume o pizza in stil Chicago, de care-as vrea si eu!

Pansy iti multumesc din suflet pentru reteta si pentru toate sfaturile pe care mi le-ai dat

te pup si te imbratisez cu drag

Semn de viata

Dupa cum a scris si in titlu articolului dau si eu un semn de viata, da prieteni buni si dragi ... I'm still alive!!! vacanta s-a dus, vacanta mea luuunga si frumoasa cu multe surprize. .... DAR (intotdeauna exista un dar) ......pentru o perioada nu voi mai scrie pe blog, imi iau o pauza ... Motivele pauzei sunt multe si variate ... desi nu e exclus sa revin cat mai repede aici alaturi de voi in blogosfera culinara.

Va pup si va imbratisez cu drag,

a voastra Andreea.