Crap la cuptor

Sotul meu e pasionat de pescuitul pe balta ... ii place sa iasa la pescuit duminica de dimineata, la 4 e in picioare. Pescuitul e un bun prilej de a se odihni pe scaun la umbra, cu o undita in stanga si cu alta in dreapta ... mai si trage cate un pui de somn ... Ii place linistea de pe balta, cateva ore de relaxare totala, dar e cel mai fericit cand la sfarsit de zi vine acasa incarcat cu energie ... si cu cate un peste! 

I. al meu prinde si curata pestii, ii transeaza si ii pregateste .... de data asta eu a trebuit sa transez o aratare de peste 3 kg ... si mi-a dat muuult de furca... cu telefonul in mana, ca doar sotul meu trebuia sa-mi dea indicatii cum "sa dobor" pestele, si cu cutitul in alta am incercat eu sa-l transez . Uhhh! acum sotul meu mai are de ascutit un cutit ... si de varuit un perete ...

Important e ca am reusit in cele din urma sa transez pestele.

Din cateva bucati am facut o friptura simpla la cuptor, care a mers de minune cu o mamaliguta, un mujdei de usturoi si sos de legume.

Ingrediente:

1 kg crap

3 linguri ulei

1 ceasca de vin alb

1 ceapa

3-5 catei de usturoi

1 foaie de dafin

piper, sare

1 lingura de pasta de rosii

Crapul spalat si curatat l-am dat cu un praf de sare pe dinafar' si pe dinantru. L-am lasat sa sada 15 minute, timp in care am curat ceapa si am taiat-o julienne, usturoiul l-am zdrobit cu latul cutitului, am cautat in camara o sticla de vin alb si o sticla de pasta de rosii de la mama.

Am turnat peste peste vinul, sosul de rosii si uleiul, am asezat prinde bucatiile de peste ceapa, usturoiul si dafinul. I-am dat pestelui si un praf de piper. Am dat pestele la rece pentru cateva ore. 

Am setat cuptorul la o temperatura potrivita. Crapul cu tot cu marinata in care a sezut l-am dat la cuptor. Din cand in cand l-am udat cu sosul din tava. Am adaugat si putina apa, scazuse prea mult sosul din tava, iar pestele nu era inca bine facut.

L-am servit imediat ce a fost gata.

Imi place crapul foarte mult cu un sos de ardei, multa ceapa si pasta de rosii, adica plachia de peste, cum nasa mea face ...  fiecare cu ale lui, nu?